Factorii diferențiatori a celulelor stem în oncologie (Dr. Pier Mario Biava)

Celulele stem în domeniului oncologiei au un scop deja consolidat în repopularea măduvei hematopoietice după tratamentul ablativ al tumorii cu doze maxime de citotoxice. Rezultatele ce pot fi obținute cu aceste proceduri au ajuns deja la o limită greu depășibilă, optimă în cazul leucemiei, limfomilor, mielomilor, mult mai puțin în cazul tumorilor solide. Mult mai problematică a fost până acum orice încercare de folosire a celulelor stem implantate cu scopul de a eradica tumoarea, în mod independent de acțiunea medicamentelor anti-tumorale. De fapt, știm că se poate obține exact contrariul: cu siguranță câteva experimente au demonstrat că anumite tipuri de celule stem, cum ar fi cele embrionale pluripotente, pot cauza, în loc să vindece, cancerul. O cale nouă de cercetare a demonstrat că cancerul poate fi vindecat cu celule stem, folosite ca atare, prin uzul factorilor prezenți în stadiul în care acestea se diferențiază. Perspectiva este dată de celulele în microambientul în care acestea se maturează. Se deschide astfel un nou drum care până la sfârșitul unor ani trecuți se credea a fi imposibil de străbătut și anume acela de a ”educa” celulele tumorale în loc de a le distruge, normalizând comportamentul lor și diferențiindu-le precum toate țesutuirile corpului omenesc. În realitate, cercetările asupra rapoartelor factorilor de diferențiere și cancer au loc de mulți ani. Aceste studii au fost efectuate de către Pier Mario Biava, întâi cu o echipă care a lucrat la Universitatea din Trieste și în mod curent cu un grup care lucrează la Universitatea La Sapienza din Roma. Cercetările, făcute fie in vitro sau pe animale de laborator, au identificat momente precise a dezvoltării embrionare în care sunt prezenți factori capabili să încetinească sau să inhibe creșterea a diferite tumori umane. Cercetările au fost conduse folosind factorii de diferențiere prelevați de la embrionii Peștelui Zebră, un pește tropical a cărui genom a fost complet secvențializat și despre care se cunosc precis diferitele etape ale dezvoltării și genele implicate în diferențiere. Un stadiu de dezvoltare embrionară studiat în mod particular a fost acela în care celulele stem embrionare omnipotente (adică capabile să dea naștere unei noi ființe) se diferențiază în pluripotente (capabile de a se diferenția în diferite țesuturi, dar fără a mai fi capabile să dea naștere unui nou embrion). Așa că factorii prezenți în acel stadiu sunt capabili să încetinească creșterea diferitelor tumori in vitro. Au fost studiate opt linii de neoplazie umană (cancer de sân, de rinichi, de ficat, de creier, de uter, de colon, melanom și leucemie limfoblastică acută) și asupra tuturor acestor linii a avut loc o încetinire semnificativă a creșterii când au fost tratatate cu acei factori. Mecanismele responsabile de diminuarea creșterii tumorale sunt diferite în raport cu diferitele tipuri de tumori, dar toate conduc la un eveniment unic fundamental: blocarea ciclului celular. Asta se întâmplă deoarece moleculele fundamentale din ciclul celular, cum ar fi oncorepresorul p53, proteina retinoblastomei (pRb) sau gena E2F-1 sunt reglementate de factori de diferențiere ai celulelor stem. În timpul opririi multiplicării tumorale, care se obține, sunt reparate daunele genetice, care stau la originea bolii  și celulele se rediferențiază și se întorc la un tip normal sau, dacă mutațiile nu sunt reparabile, sunt activate genele apoptozei (moarte celulară programată) și celulele mor. În fapt, în laborator s-a demonstrat fie o creștere a apoptozei celulelor tumorale, fie o rediferențiere, însoțită de o creștere semnificativă ai markerilor diferențierii, cum ar fi e-caderina. Factorii mai sus menționați nu sunt, în schimb, prezenți în stagiile embrionare în care au loc doar efecte multiplicative, stadiul de morulă, constituit dintr-un singur tip celular, adică de celule stem embrionare omnipotente. Prin urmare, pentru oprirea creșterii tumorale rezultă că determinant este actul diferențiativ. De cealaltă parte, celulele tumorale sunt celule nediferențiate, asemănătoare celulelor stem: diferit de acestea ultime, însă, acestea prezintă mutații în genomul lor , care împiedică diferențierea, impunând o multimplicare nedefinită. Administrarea factorilor de diferențiere readuce celula în matca fiziologiei normale, trecând pe lângă mutațiile care stau la originea bolii. Un studiu clinic randomizat pe 179 de cazuri avansate de tumoare primitivă a ficatului tratate cu factorii respectivi de diferențiere în doze mici, de ordinul microgramelor, început în ianuarie 2001 și terminat în aprilie 2004, și care a implicat colaborarea a diferiți oncologi și epatologi, între care Luigi Grati, Președinte al Universității La Sapienza din Roma, Tito Livraghi, pionier al studilui asupra hepatocarcinomului, în afara lui Pier Mario Biava, publicat în numărul din ianuarie 2006 al Oncology Research, a dat rezultate foarte interesante: regresie în 20% din cazuri și progresie în 16% din cazuri, cu o creștere semnificativă a supraviețuirii celor care au răspuns la terapie.

Share this post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. afla detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

X